În era digitală, unde un simplu gest apropie lumi, plățile contactless au devenit norma. În Italia, ca și în restul Europei, comoditatea „tap & go” a cucerit consumatori de toate vârstele, transformând modul în care gestionăm tranzacțiile zilnice. Această fuziune între inovație și tradiție ridică însă o întrebare crucială: clonarea unui card contactless este un risc concret? Răspunsul, înrădăcinat în tehnologia care permite aceste plăți, este mai complex decât un simplu da sau nu. Deși clonarea este tehnic posibilă, măsurile moderne de securitate fac extrem de dificilă pentru răufăcători ducerea la bun sfârșit a unei fraude cu succes.

Încrederea tot mai mare în plățile fără contact este susținută de date concrete. Conform Observatorului Innovative Payments al Politecnico di Milano, în 2023, în Italia, aproximativ opt achiziții din zece au avut loc în modul contactless, pentru o valoare totală de 240 de miliarde de euro. Această cifră nu evidențiază doar adoptarea largă a tehnologiei, ci și percepția difuză de securitate și practicitate. Totuși, tocmai această popularitate face fundamentală înțelegerea mecanismelor de protecție implicate și a potențialelor, deși îndepărtate, scenarii de risc, pentru a utiliza aceste instrumente cu deplină conștientizare și seninătate.

Cum funcționează tehnologia contactless

La baza plăților contactless se află două tehnologii de comunicare wireless pe distanțe scurte: NFC (Near Field Communication) și RFID (Radio Frequency Identification). Tehnologia NFC, o evoluție a RFID, permite a două dispozitive, cum ar fi un card și un terminal de plată (POS), să schimbe date atunci când se află la câțiva centimetri distanță. În timpul unei tranzacții, cipul EMV (acronim pentru Europay, MasterCard și Visa) integrat în card generează un cod unic și temporar pentru a autoriza acea operațiune specifică. Acest cod, cunoscut sub numele de criptogramă, este cheia securității: chiar dacă un răufăcător ar reuși să-l intercepteze, acesta ar fi inutil pentru tranzacții viitoare, făcând clonarea tradițională aproape imposibilă.

Această arhitectură de securitate este gândită pentru a fi robustă și fiabilă. Spre deosebire de vechile carduri cu bandă magnetică, ale căror date erau statice și ușor de copiat, cipul EMV introduce un element dinamic. De fiecare dată când se efectuează o plată, datele sensibile sunt criptate, transformându-le într-un format ilizibil pentru oricine nu are cheia de decodificare corectă. Acest proces de tokenizare și criptare este pilonul care protejează informațiile financiare, garantând că, chiar și în cazul interceptării datelor, acestea nu pot fi reutilizate în scopuri frauduloase.

Riscurile teoretice ale clonării

În ciuda măsurilor sofisticate de securitate, posibilitatea de a clona un card contactless, deși îndepărtată, există în teorie. Principala tehnică de atac este cunoscută sub numele de skimming, care constă în sustragerea datelor cardului de la distanță folosind un cititor RFID/NFC ilegal, numit skimmer. Un escroc ar putea, de exemplu, să ascundă un dispozitiv într-un loc aglomerat și să încerce să citească cardurile care se află în apropiere. Totuși, acest tip de atac prezintă dificultăți practice notabile. Distanța de citire este limitată la câțiva centimetri și, chiar dacă datele de bază ale cardului (numărul și data expirării) ar fi achiziționate, ar lipsi elementul fundamental: codul de securitate dinamic generat de cipul EMV pentru fiecare tranzacție în parte.

Fără acest cod, datele furate sunt insuficiente pentru a autoriza o plată la un terminal fizic. Criminalii ar putea încerca să utilizeze informațiile pentru achiziții online, unde în unele cazuri nu este necesară autentificarea strictă a clientului (SCA). Totuși, chiar și în acest scenariu, majoritatea tranzacțiilor necesită codul CVV (Card Verification Value), care nu este transmis în timpul unei citiri NFC. În consecință, clonarea contactless pentru efectuarea de plăți frauduloase este o întreprindere complexă și cu o rată scăzută de succes, foarte diferită de clonarea vechilor carduri cu bandă magnetică.

Scenariul skimming-ului de la distanță

Imaginarul colectiv, uneori alimentat de știri alarmiste, pictează scenarii în care un răufăcător poate goli un cont pur și simplu atingând o geantă sau un portofel cu un POS mobil. Deși este tehnic posibil ca un POS fraudulos să inițieze o tranzacție de valoare foarte mică (sub pragul care necesită PIN), acest tip de fraudă este extrem de rar și ușor de urmărit. Fiecare terminal de plată este înregistrat și conectat la un cont bancar, făcând autorul înșelătoriei ușor de identificat. În plus, prezența mai multor carduri contactless în același portofel poate crea interferențe, împiedicând cititorul să finalizeze tranzacția.

Barierele de securitate pentru protecția consumatorilor

Sistemul plăților digitale european este protejat de multiple niveluri de securitate, concepute pentru a tutela consumatorii. Primul și cel mai important este standardul EMV, care, așa cum am văzut, utilizează coduri de tranzacție unice pentru a preveni fraudele prin clonare. La acesta se adaugă directiva europeană PSD2 (Payment Services Directive 2), care a introdus cerințe de securitate mai stricte, precum Strong Customer Authentication (SCA). SCA necesită cel puțin doi factori de autentificare (ceva ce știi, cum ar fi o parolă; ceva ce deții, cum ar fi smartphone-ul; sau ceva ce ești, cum ar fi amprenta digitală) pentru majoritatea tranzacțiilor electronice, crescând considerabil protecția.

Rolul CVV-ului Dinamic

O inovație suplimentară care consolidează securitatea, mai ales pentru achizițiile online, este CVV-ul dinamic. Spre deosebire de CVV-ul static tipărit pe spatele cardului, cel dinamic este generat prin aplicația băncii și are o valabilitate de câteva minute. Această tehnologie face de fapt inutile datele cardului eventual furate, deoarece codul de securitate necesar pentru finalizarea achiziției se schimbă continuu. Bănci precum BBVA au implementat deja această soluție, oferind un nivel de protecție superior împotriva fraudelor online. Adoptarea pe scară largă a acestor tehnologii reprezintă un pas fundamental pentru a face plățile digitale și mai sigure.

Ce să faci în cazul tranzacțiilor suspecte

Vigilența este primul instrument de apărare. Este fundamental să verificați regulat extrasul de cont și să activați notificările prin SMS sau aplicație pentru fiecare tranzacție. În cazul unor debitări nerecunoscute, este esențial să contactați imediat banca proprie pentru a bloca cardul și a contesta operațiunile frauduloase. Normativele europene și italiene oferă o protecție ridicată consumatorilor, prevăzând dreptul la rambursare pentru operațiunile neautorizate, cu condiția să nu fi existat neglijență gravă din partea titularului cardului. Raportarea promptă a incidentului autorităților competente este un alt pas crucial pentru a combate fenomenul și a contribui la securitatea colectivă.

Mituri de demontat și bune practici

Există multe mituri false despre clonarea contactless. Unul dintre cele mai răspândite este că este suficient să treci pe lângă cineva cu un POS pentru a fura sume mari. În realitate, pentru sume mai mari de 50 de euro, este aproape întotdeauna necesară introducerea PIN-ului, chiar și pentru plățile contactless. Un alt mit privește eficacitatea absolută a portofelelor ecranate (blocking wallets). Deși pot oferi un nivel suplimentar de protecție, adevărata securitate rezidă în tehnologia criptografică a cardului în sine. Cea mai bună apărare este o combinație de conștientizare și bune obiceiuri: nu pierdeți niciodată din vedere cardul în timpul plăților, verificați întotdeauna suma pe ecranul POS-ului și utilizați portofele digitale pe smartphone, care adaugă un nivel suplimentar de securitate biometrică.

Concluzii

În concluzie, clonarea unui card contactless, în sensul tradițional al termenului, este o eventualitate extrem de improbabilă datorită tehnologiilor avansate precum cipul EMV și criptarea cu coduri dinamice. Deși există tehnici de skimming teoretic capabile să captureze unele date, acestea sunt insuficiente pentru a finaliza tranzacții frauduloase în majoritatea cazurilor. Contextul normativ european, cu directiva PSD2, a ridicat și mai mult barierele de securitate, făcând plățile digitale în Italia și în Europa printre cele mai sigure din lume. Mai mult decât teama de clonarea „din zbor”, riscul real rezidă în practici mai tradiționale precum phishing-ul sau skimming-ul fizic la bancomate compromise. Adoptând precauții simple, precum activarea notificărilor și controlul periodic al mișcărilor, și profitând de inovații precum portofelele sigure, este posibil să vă bucurați de comoditatea plăților contactless cu maximă liniște, într-un echilibru perfect între tradiție și inovație.

Întrebări frecvente