Este o zi de vineri incendiară pentru fotbalul italian, și nu doar din cauza temperaturilor din clasament, unde Inter încearcă să se distanțeze, iar Milan urmărește cu îndârjire. Astăzi, 9 ianuarie 2026, coloanele de la Corriere della Sera găzduiesc o intervenție menită să stârnească discuții îndelungate: Paolo Casarin, figură istorică a arbitrajului și voce autoritară a fotbalului nostru, a intrat „cu talpa sus” pe cel mai fierbinte subiect al momentului, și anume utilizarea tehnologiei în Serie A. Cu un ton care trădează dragostea viscerală pentru acest sport, Casarin lansează un semnal de alarmă care sună ca o trezire pentru întreaga mișcare: «Schimbă fotbalul».

În centrul polemicii se află gestionarea episoadelor din ultima etapă de campionat, o zi care ne-a oferit emoții extrem de puternice, controverse aprinse și o dezbatere care pare să nu se termine niciodată. Dacă pe de o parte există critica severă la adresa unui sistem care riscă să deresponsabilizeze omul din teren, pe de altă parte există exaltarea curajului arbitral, acea calitate umană pe care nicio mașină nu o va putea replica vreodată. Un dualism fascinant care ține lipiți de ecrane milioane de suporteri, demonstrând că fotbalul este viu și capabil să aprindă spiritele ca nicio altă disciplină din lume.

Napoli-Verona: când tehnologia preia comanda

Punctul focal al criticii lui Casarin privește ceea ce s-a întâmplat pe stadionul Maradona în timpul meciului Napoli-Hellas Verona, încheiat cu un pirotehnic 2-2. Potrivit fostului designator, asistăm la o mutație genetică a jocului: «Comandă VAR-ul ca la Napoli», a tunat Casarin. Referirea este la episodul penalty-ului acordat oaspeților pentru hențul lui Buongiorno. O decizie pe care, conform interpretării lui Casarin, arbitrul Marchetti nu ar fi luat-o autonom, ci care a fost „impusă” de o revizuire la monitor lungă și complexă.

Pentru Casarin, faptul că VAR-ul (gestionat de Marini în acel meci, n.r.) a avut nevoie de atât de mult timp este dovada că nu a fost vorba de o eroare clară și evidentă. Tehnologia, născută ca suport, riscă să se transforme în regizorul ascuns al meciurilor, luând din fluiditatea și autoritatea directorului de joc. Este o reflecție care deschide scenarii interesante: vrem un fotbal aseptic și „televizat” sau vrem să păstrăm interpretarea umană a arbitrului central? Polemica încinge rețelele de socializare și barurile sportive, confirmând că pasiunea pentru Serie A trece și prin aceste discuții infinite.

Milan-Genoa: elogiul curajului pe San Siro

Dar analiza lui Casarin nu este doar distructivă. Există loc pentru un elogiu vibrant, aplauze la scenă deschisă pentru ceea ce s-a văzut în Milan-Genoa. Meciul, încheiat 1-1 cu salvarea in extremis a lui Leao, a avut un final de infarct cu un penalty acordat „Grifonului” în minutul 99. Casarin definește drept «curajos» operatul lui Marini (referindu-se la gestionarea episodului cheie din meciul de pe San Siro) privind penalty-ul acordat împotriva echipei gazdă în prelungiri.

Să fluieri un penalty împotriva Milanului, la Scala Fotbalului, în timp ce stadionul este un infern și cronometrul arată aproape minutul o sută, necesită o personalitate de oțel. Acesta este tipul de arbitraj pe care Casarin ar vrea să-l vadă mereu: decis, puternic, impermeabil la presiunile ambientale. Chiar dacă apoi Stanciu a șutat peste poartă acea minge extrem de grea, decizia rămâne un exemplu de integritate sportivă care merită subliniat cu entuziasm. Este demonstrația că, în ciuda tuturor lucrurilor, omul cu fluierul poate fi încă un protagonist pozitiv.

Tehnologie și Sport: o confruntare necesară

Dezbaterea ridicată astăzi ne face să reflectăm asupra modului în care tehnologia are un impact diferit asupra diverselor discipline. În F1 și în MotoGP, telemetria și senzorii milimetrici sunt însăși esența competiției; acolo nu este loc pentru interpretare, contează data pură. Chiar și în tenis, cu sistemul Hawk-Eye, sau în baschet cu reluarea instantanee, tehnologia servește la certificarea unor adevăruri obiective (înăuntru sau afară, timp expirat sau nu).

Fotbalul, însă, este diferit. Este un sport de contact, de dinamici complexe, de „zone gri” unde intensitatea unei împingeri sau congruența unei mișcări a brațului nu sunt întotdeauna măsurabile cu o riglă digitală. Chiar și la viitoarele olimpiade vom vedea o utilizare tot mai masivă a hi-tech-ului, dar lecția lui Casarin este clară: nu trebuie să pierdem sufletul jocului. Tehnologia trebuie să servească sportul, nu să-l comande.

Poziția lui Rocchi și viitorul

În acest scenariu incandescent, designatorul Gianluca Rocchi se află în situația de a gestiona un echilibru precar. Conform ultimelor indiscreții relatate și de Il Mattino, conducerea arbitrajului ar fi evaluat pozitiv prestația echipei de arbitri în Napoli-Verona, apărând alegerile făcute. O poziție care, dacă pe de o parte protejează categoria, pe de altă parte riscă să alimenteze și mai mult dezbaterea cu vechea gardă reprezentată de Casarin.

Ne aflăm în fața unei ciocniri filozofice înainte de a fi una tehnică. Pe de o parte căutarea perfecțiunii absolute (adesea iluzorie), pe de altă parte apărarea centralității arbitrului. La mijloc suntem noi, pasionații, care ne bucurăm de un spectacol care, între erori, execuții de excepție și polemici, nu încetează niciodată să ne ofere adrenalină pură.

Concluzii

Cuvintele lui Paolo Casarin răsună ca un avertisment puternic în acest început de 2026. În timp ce Serie A aleargă rapid spre jumătatea sezonului, tema arbitrajului rămâne centrală. Indiferent dacă suntem sau nu de acord cu fostul arbitru, un lucru este cert: pasiunea cu care se discută aceste episoade este sarea și piperul fotbalului nostru. Între penalty-ul curajos de pe San Siro și lungile așteptări ale VAR-ului la Napoli, campionatul continuă să ofere povești incredibile. Și atâta timp cât va exista acest entuziasm în a comenta, a critica și a lăuda, fotbalul italian va avea mereu un viitor strălucit în față.

Întrebări frecvente