Questa è una versione PDF del contenuto. Per la versione completa e aggiornata, visita:
https://blog.tuttosemplice.com/ro/furtul-cu-pos-iti-pot-fi-furati-banii-de-pe-card-adevarul/
Verrai reindirizzato automaticamente...
Imaginează-ți că ești într-un autobuz aglomerat sau într-o piață plină de oameni. Un gând îți trece prin minte: ar putea un răufăcător să aibă un POS portabil și, pur și simplu apropiindu-l de buzunarul sau geanta ta, să-ți fure banii de pe cardul contactless? Această îngrijorare, alimentată de știri sporadice și de zvonuri, a devenit comună în era plăților digitale. Într-o lume unde tradiția numerarului se confruntă și se îmbină cu inovația plăților “tap and go”, este legitim să ne întrebăm cât de sigure sunt cardurile noastre. Răspunsul scurt este că acest tip de furt, deși tehnic ipotetic, este în practică extrem de improbabil și puțin avantajos pentru un criminal. Există multiple niveluri de securitate, atât tehnologice cât și procedurale, care fac ca acest scenariu să fie mai mult un mit urban decât un risc concret.
În acest articol vom analiza în detaliu funcționarea tehnologiei contactless, barierele de securitate integrate și motivele practice pentru care infractorii preferă alte căi. Vom descoperi de ce, în ciuda aparențelor, plata cu cardul tău contactless rămâne una dintre cele mai sigure metode de tranzacționare la dispoziția ta, îmbinând confortul modern cu liniștea necesară în viața de zi cu zi.
La baza plăților fără contact se află tehnologia NFC (Near Field Communication), o evoluție a mai cunoscutei RFID (Radio-Frequency Identification). Această tehnologie permite a două dispozitive, cum ar fi cardul tău și un terminal POS, să comunice wireless atunci când se află la o distanță foarte mică, de obicei nu mai mare de 3-4 centimetri. Această proximitate fizică reprezintă prima barieră fundamentală împotriva acceselor nedorite. Un hoț nu ar putea să te taxeze de la distanță, ci ar trebui să fie fizic lipit de tine, făcând operațiunea vizibilă și riscantă.
În timpul tranzacției, datele schimbate nu sunt transmise în clar. Sunt utilizate sisteme de criptare avansată care transformă informațiile sensibile într-un cod ilizibil pentru oricine nu deține cheia corectă de decriptare. În plus, pentru fiecare achiziție este generat un cod unic, valabil doar pentru acea singură operațiune. Acest proces, cunoscut sub numele de tokenizare, asigură că numărul real al cardului tău nu este niciodată partajat cu comerciantul sau transmis în eter, făcând datele interceptate complet inutile pentru tranzacții viitoare.
Un element crucial pentru securitatea plăților contactless este limita de cheltuieli pentru tranzacțiile care nu necesită introducerea codului PIN. În Italia, ca și în mare parte din Europa, acest prag a fost stabilit la 50 de euro. Acest lucru înseamnă că orice tentativă de furt printr-un POS “pirat” nu ar putea depăși această sumă per operațiune. Un hoț ar trebui, așadar, să efectueze multiple tranzacții pentru a acumula o sumă semnificativă, o acțiune care ar crește exponențial riscul de a fi descoperit.
În plus, reglementarea europeană PSD2 a introdus controale suplimentare pentru a garanta că cel care folosește cardul este proprietarul legitim. După un anumit număr de operațiuni consecutive fără PIN (de obicei cinci) sau la atingerea unei sume cumulative (stabilită la 150 de euro), sistemul va solicita obligatoriu introducerea codului de securitate. Aceste limite au fost gândite tocmai pentru a minimiza pierderile în caz de furt sau pierdere a cardului și fac din “pickpocketing 2.0” o activitate decisiv puțin profitabilă.
Dincolo de barierele tehnologice, există motive extrem de practice care fac furtul cu POS o alegere ilogică pentru un criminal. Principalul motiv este trasabilitatea. Obținerea unui terminal POS nu este ca și cum ai cumpăra un obiect oarecare; necesită încheierea unui contract cu o instituție bancară sau un furnizor de servicii de plată. Acest contract este întotdeauna legat de o identitate precisă și de un cont curent de afaceri (cont de comerciant), în care ar fi virați banii furați. Fiecare tranzacție este înregistrată, urmărită și ușor de atribuit titularului contului. Pentru forțele de ordine, identificarea vinovatului ar fi, așadar, o operațiune relativ simplă.
Un alt factor de descurajare este complexitatea și costurile operațiunii. Deschiderea unui cont de afaceri și obținerea unui POS implică proceduri de verificare a identității și costuri de administrare. Este un efort considerabil pentru o activitate criminală cu un câștig incert și limitat la 50 de euro pe rând. Criminalii informatici, din păcate, au la dispoziție metode mult mai eficiente și anonime pentru a sustrage bani, cum ar fi phishing-ul (email-uri sau SMS-uri false), clonarea cardurilor prin skimmere tradiționale sau răspândirea de malware. Aceste tehnici permit obținerea de date sensibile și accesul la sume mult mai consistente, cu un risc de a fi descoperiți mult mai mic.
Pentru a înțelege pe deplin securitatea plăților moderne, este esențial să ne oprim asupra tokenizării. Imaginează-ți că intri într-un cazinou: nu joci cu banii tăi, ci cu jetoane care îi reprezintă. Aceste jetoane au valoare doar în interiorul cazinoului și nu pot fi folosite în altă parte. Tokenizarea funcționează într-un mod similar: când plătești contactless, numărul cardului tău (PAN) nu este trimis la POS. În locul său, este generat un “token”, adică o secvență aleatorie de numere, valabilă doar pentru acea tranzacție specifică.
Acest token este transmis criptat către circuitul de plată (cum ar fi Visa sau Mastercard), care este singurul capabil să-l descifreze și să-l lege de contul tău real pentru a autoriza debitarea. Chiar dacă un răufăcător ar reuși să intercepteze acest token, s-ar trezi cu un cod inutil, deoarece nu ar putea fi refolosit pentru alte achiziții. Acest mecanism stă la baza securității nu doar a cardurilor fizice, ci și a portofelelor digitale precum Google Pay și Apple Pay, care adaugă un nivel suplimentar de protecție prin autentificarea biometrică.
Este timpul să abordăm direct îndoielile cele mai comune. Mitul principal este cel al “hoțului care golește contul cu un POS”. Realitatea, așa cum am văzut, este foarte diferită. Din cauza limitei de 50 de euro per operațiune și a controalelor cumulative, golirea unui cont este imposibilă. În plus, tranzacțiile multiple și apropiate de la un singur POS către același card ar declanșa imediat sistemele de alarmă antifraudă ale băncilor, care ar bloca atât cardul, cât și terminalul. Rarele cazuri din presă care menționează acest tip de înșelătorie sunt adesea izolate și legate de contexte specifice, dar nu reprezintă un fenomen răspândit.
Un alt mit este că datele cardului sunt vulnerabile în timpul transmiterii. Realitatea este că combinația de criptare și tokenizare face datele ilizibile și inutilizabile chiar dacă sunt interceptate. Statisticile oficiale privind fraudele cu carduri de plată, precum cele publicate periodic de Banca Italiei sau de MEF, arată că incidența fraudelor la plățile în magazin (Card Present) este foarte scăzută. Marea majoritate a fraudelor au loc “la distanță” (Card Not Present), de obicei online, în urma unor înșelătorii precum phishing-ul, unde victima însăși furnizează inconștient propriile date.
Deși riscul de furt prin POS este minim, adoptarea unor obiceiuri bune contribuie la o mai mare liniște. Prima regulă este verificarea regulată a extrasului de cont al cardului. Acest lucru permite identificarea rapidă a oricărei debitări neautorizate și contestarea acesteia prompt la propria bancă. În cazul unor tranzacții suspecte, este fundamental să contactezi imediat instituția de credit pentru a bloca cardul.
Un alt instrument foarte puternic sunt notificările push. Aproape toate aplicațiile bancare permit activarea alertelor în timp real pentru fiecare tranzacție efectuată. Primirea unei notificări imediate pentru o plată pe care nu ai autorizat-o îți permite să acționezi instantaneu. Pentru cei care doresc un nivel de protecție fizic, există în comerț portofele cu protecție RFID sau “carduri de protecție” speciale de introdus în portofel, care blochează semnalul NFC și împiedică orice comunicare nedorită. În cele din urmă, utilizarea portofelelor digitale pe smartphone sau smartwatch oferă o securitate suplimentară, deoarece fiecare plată, chiar și sub 50 de euro, necesită autentificarea prin amprentă digitală, recunoaștere facială sau PIN.
În concluzie, teama că cineva ne-ar putea fura banii pur și simplu apropiind un POS de cardul nostru contactless, deși de înțeles, se lovește de o realitate solidă formată din bariere tehnologice și procedurale. Combinația dintre raza scurtă de acțiune a tehnologiei NFC, limitele de cheltuieli, controalele antifraudă, criptarea și tokenizarea face ca acest tip de furt să fie o întreprindere dificilă, riscantă și mai ales puțin profitabilă pentru orice răufăcător. Trasabilitatea intrinsecă a fiecărei tranzacții efectuate printr-un POS legal reprezintă factorul de descurajare definitiv, expunând criminalul la o identificare aproape sigură.
Adevăratele amenințări în lumea plăților digitale se află în altă parte, în principal în înșelătoriile online precum phishing-ul, care exploatează naivitatea umană mai degrabă decât vulnerabilitățile tehnologiei. Adoptarea unor obiceiuri simple, dar eficiente, cum ar fi activarea notificărilor și controlul periodic al extrasului de cont, este mai mult decât suficientă pentru a dormi liniștit. Tehnologia contactless este sigură și reprezintă un exemplu perfect al modului în care inovația ne poate simplifica viața de zi cu zi fără a compromite protecția bunurilor noastre. Putem, așadar, să continuăm să ne folosim cardurile cu încredere, bucurându-ne de rapiditatea și confortul pe care le oferă.
Tehnic este posibil, dar este o eventualitate extrem de rară și complexă. Un răufăcător ar trebui să aibă un POS activ, legat de un cont curent trasabil, și să-l apropie la câțiva centimetri de cardul tău pentru a iniția tranzacția. Obstacole precum grosimea portofelului, prezența mai multor carduri sau huse de protecție fac operațiunea și mai dificilă.
În Italia și în mare parte din Europa, limita pentru o singură tranzacție contactless fără introducerea codului PIN este stabilită la 50 de euro. Pentru sume mai mari, este întotdeauna necesară autentificarea prin PIN, blocând de fapt retragerile mai consistente. În plus, băncile stabilesc limite cumulative: după un anumit număr de plăți sau odată atins un prag total (de ex. 150 de euro), PIN-ul este solicitat chiar și pentru sume mici ca măsură de siguranță.
Există soluții simple și eficiente. Poți utiliza portofele sau huse cu protecție RFID, care blochează undele radio împiedicând comunicarea dintre card și un cititor POS. De asemenea, păstrarea mai multor carduri contactless suprapuse în același compartiment poate crea interferențe și împiedica o citire corectă. Un obicei excelent este activarea notificărilor prin aplicație sau SMS pentru fiecare tranzacție și verificarea periodică a extrasului de cont.
Da, produsele cu protecție RFID (Radio Frequency Identification) sunt eficiente. Funcționează creând o barieră cu materiale specifice, de obicei metalice, care împiedică citirea cipului NFC al cardului de către dispozitive externe neautorizate. Achiziționarea unui portofel sau a unei huse protejate este o măsură de prevenție validă și recomandată pentru a crește securitatea propriilor carduri.
Dacă observi o tranzacție suspectă, primul lucru de făcut este să contactezi imediat banca ta pentru a bloca cardul și a evita alte debitări. Ulterior, contestă operațiunea și depune o plângere la forțele de ordine (Poliție). Conform reglementărilor, pentru operațiunile neautorizate banca este obligată să ramburseze suma, cu excepția cazului în care demonstrează o culpă gravă din partea clientului.