Abandonul școlar în Italia reprezintă o rană deschisă în țesutul social și educațional. Deși datele recente arată o timidă îmbunătățire, cu o rată de abandon care în 2024 se situează la 9,8%, problema rămâne urgentă și complexă. În fiecare an, aproximativ 100.000 de elevi părăsesc băncile școlii înainte de a obține diploma, un număr care evidențiază necesitatea unor intervenții țintite și inovatoare. În acest scenariu, se conturează cu putere o nouă figură strategică: Profesorul Tutor. Introdus în cadrul reformelor prevăzute de Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), acest profesionist are sarcina de a ghida elevii, de a personaliza parcursul lor formativ și de a deveni un punct de referință fundamental pentru prevenirea abandonului.

Abordarea abandonului nu înseamnă doar a privi cifrele, ci a înțelege poveștile de fragilitate, demotivare și dificultate care se ascund în spatele fiecărui caz individual. Cauzele sunt multiple și adesea interconectate: de la factori socio-economici la o abordare didactică nu întotdeauna incluzivă. Profesorul Tutor se inserează în acest context ca un agent al schimbării, o punte între elev, familie și instituția școlară, cu obiectivul de a transforma școala într-un loc de creștere și oportunități pentru toți, fără excepție. Această figură reprezintă o sinteză între tradiție și inovație, valorificând relația umană specifică culturii mediteraneene și integrând-o cu instrumente moderne de orientare și personalizare.

Chipul abandonului școlar în Italia și în Europa

Pentru a înțelege urgența fenomenului, este esențial să analizăm datele. În 2024, Italia a înregistrat o rată de abandon școlar de 9,8% în rândul tinerilor cu vârste între 18-24 de ani, apropiindu-se de obiectivul european de 9% stabilit pentru 2030. Totuși, această cifră națională ascunde disparități teritoriale profunde. Sudul Italiei (Mezzogiorno) continuă să fie zona cea mai afectată, cu o medie care atinge 12,4%. Regiuni precum Sicilia (15,2%) și Sardinia (14,5%) prezintă cele mai critice situații, cu mult peste media națională. Un alt aspect îngrijorător este decalajul de gen: băieții abandonează studiile cu o frecvență aproape dublă față de fete (12,2% față de 7,1%), o dată care reflectă dinamici culturale și sociale complexe.

În comparație cu restul Europei, Italia prezintă un tablou cu lumini și umbre. Dacă pe de o parte se înregistrează o îmbunătățire, țara noastră rămâne încă în urma multor parteneri europeni, poziționându-se printre cele cu cele mai ridicate rate de abandon. Națiuni precum România, Spania și Germania înregistrează rate superioare sau similare, evidențiind faptul că abandonul școlar este o provocare comună la nivel continental. Acest context european subliniază importanța investițiilor în politici educaționale eficiente, precum cele prevăzute de PNRR, care vizează consolidarea sistemului școlar și furnizarea de instrumente concrete pentru a combate eșecul educațional.

Rădăcinile problemei: de la didactica tradițională la abandonul implicit

Abandonul școlar nu este doar actul fizic de a părăsi școala. Există un fenomen mai subtil și la fel de dăunător: abandonul implicit. Este vorba despre elevii care, deși frecventează cursurile, nu dobândesc competențele de bază necesare. Conform datelor OCDE-PISA, aproximativ 23% dintre elevii de cincisprezece ani din Italia prezintă carențe semnificative la citire și matematică, un semnal de fragilitate care adesea prevestește abandonul propriu-zis. Această problemă este strâns legată de un model didactic care în multe școli rămâne ancorat în lecția frontală și memorare, având dificultăți în a se adapta nevoilor individuale ale elevilor.

Experți din domeniu, precum profesoara Maria Cinque, subliniază necesitatea de a investi în metodologii didactice mai active și bazate pe ateliere, care să transforme învățarea într-o experiență practică și captivantă. Rigiditatea unui sistem care se luptă să echilibreze tradiția și inovația poate genera demotivare și un sentiment de inadecvare la elevii mai fragili. Provocarea, așadar, nu este doar să menținem elevii în clasă, ci să le oferim o educație de calitate, care să știe să valorifice talentele fiecăruia și să furnizeze instrumentele pentru a înfrunta viitorul. În acest sens, rolul Profesorului Tutor ca ghid pentru a salva viitorul unui elev devine crucial.

Profesorul Tutor: o figură cheie a PNRR

Pentru a răspunde acestor provocări, Ministerul Educației și Meritului, prin Liniile Directoare pentru orientare (DM 328/2022), a introdus figurile Profesorului Tutor și ale Profesorului Consilier. Această reformă, finanțată cu 150 de milioane de euro din PNRR doar pentru anul 2023, are ca obiectiv crearea unui sistem de sprijin personalizat pentru elevi, în special pentru cei din învățământul secundar superior. Profesorul Tutor nu este un simplu profesor, ci un profesionist format pentru a însoți grupuri mici de elevi în parcursul lor, ajutându-i să-și recunoască potențialul și să depășească dificultățile.

Sarcinile tutorelui sunt multiple și strategice. În primul rând, acesta trebuie să favorizeze personalizarea învățării, dialogând constant cu elevii pentru a trasa un profil al aptitudinilor și înclinațiilor lor. Acest proces este fundamental pentru a valorifica talentele și a interveni prompt în caz de demotivare sau dificultăți. În plus, tutorele acționează ca o verigă de legătură cu familiile și colaborează strâns cu Profesorul Consilier pentru a crea o punte între aspirațiile elevului, oferta educațională și cerințele pieței muncii. Este vorba despre o abordare integrată care urmărește să facă elevul protagonist conștient al propriilor alegeri.

Instrumentele Tutorelui: E-Portofoliul și „Capodopera” elevului

Pentru a-și face intervenția concretă și eficientă, Profesorul Tutor folosește instrumente inovatoare. Unul dintre principalele este E-Portofoliul, un document digital care însoțește elevul pe parcursul întregului său traseu școlar. Acest instrument nu este un simplu curriculum, ci un adevărat jurnal de bord unde sunt documentate experiențele formative, competențele dobândite și reflecțiile personale ale elevului. E-Portofoliul permite trasarea unei dezvoltări personalizate, incluzând activități precum Stagiile pentru Competențe Transversale și Orientare (PCTO) și alte proiecte semnificative.

În cadrul E-Portofoliului, un element de mare valoare simbolică și formativă este „capodopera”. În fiecare an, elevul este invitat să aleagă un produs sau un proiect pe care îl consideră deosebit de reprezentativ pentru parcursul său și pentru competențele dobândite. Această alegere, ghidată de tutore, stimulează autoevaluarea și conștientizarea critică. „Capodopera” devine o metaforă a potențialului elevului, o lucrare care atestă creșterea și talentele sale. Prin aceste instrumente, tutorele nu se limitează la a monitoriza, ci promovează activ un proces de descoperire și valorificare personală, fundamental pentru a construi încrederea în sine și a preveni abandonul.

Tradiție și Inovație: calea mediteraneeană către didactică

Introducerea Profesorului Tutor se înscrie într-o dezbatere mai amplă privind echilibrul dintre tradiție și inovație în sistemul școlar italian. Cultura mediteraneeană, din care școala noastră își trage originile, a pus întotdeauna în centru relația umană și dialogul formativ, concepte care amintesc de figura antică a „didàskalos”-ului grec, un formator la 360 de grade. Această tradiție, bazată pe apropiere și pe însoțirea personală, găsește astăzi o nouă expresie în figura tutorelui. Acesta recuperează dimensiunea relațională a predării, adesea sacrificată în contexte cu clase numeroase și programe rigide.

Cu toate acestea, Profesorul Tutor reprezintă și un puternic impuls către inovație. Utilizarea instrumentelor digitale precum E-Portofoliul și adoptarea metodologiilor didactice personalizate marchează un pas înainte față de abordarea tradițională. Este vorba de o „pedagogie aditivă”, care nu neagă trecutul, ci îl integrează cu noi strategii pentru a răspunde provocărilor prezentului. În acest sens, școala italiană își poate valorifica identitatea „mediteraneeană”, care promovează competențe nu doar cognitive, ci și personale și sociale, precum convivialitatea și capacitatea de relaționare. Tutorele devine interpretul acestui model, capabil să unească înțelepciunea tradiției cu eficacitatea inovației, creând un mediu de învățare mai incluziv și mai motivant pentru toți elevii. O gestionare eficientă a clasei, în acest nou context, este esențială, așa cum este explorat în ghidul despre gestionarea eficientă a grupului-clasă de către profesorul tutor.

Concluzii

Figura Profesorului Tutor se conturează ca unul dintre cele mai promițătoare și structurate răspunsuri la plaga abandonului școlar din Italia. Într-un context care, deși arată semne de îmbunătățire, rămâne critic mai ales în anumite zone ale țării, acest nou rol profesional reprezintă un pariu pe viitorul elevilor noștri. Abordarea nu este doar corectivă, ci profund preventivă: acționând asupra personalizării parcursurilor, asupra valorificării talentelor și asupra dialogului constant cu elevii și familiile, tutorele intervine la rădăcinile disconfortului care duce la abandon.

Integrarea acestei figuri în sistemul școlar, susținută de fondurile PNRR, marchează o schimbare de paradigmă. Se trece de la un model uniform la unul flexibil, care recunoaște unicitatea fiecărui elev. Echilibrul dintre tradiția relațională a culturii mediteraneene și inovația instrumentelor digitale oferă o cale pentru a face școala un loc mai echitabil, incluziv și stimulant. Lupta împotriva abandonului școlar este un maraton, nu un sprint, dar introducerea Profesorului Tutor a trasat o cale clară și concretă. Eficacitatea acestei revoluții blânde va depinde de formarea, sprijinul și colaborarea întregului sistem școlar, cu obiectivul comun de a nu lăsa pe nimeni în urmă.

Întrebări frecvente

Cine este Profesorul Tutor și care este rolul său principal?

Profesorul Tutor este o nouă figură profesională introdusă în școlile secundare italiene, prevăzută de reforma orientării legată de PNRR. Rolul său principal este de a sprijini grupuri mici de elevi într-un mod personalizat pentru a preveni abandonul școlar și a favoriza succesul educațional. Acest profesionist ajută fiecare elev să-și recunoască potențialul, să dezvolte un proiect de viață personal și profesional și să depășească eventualele dificultăți de învățare sau motivaționale printr-un dialog constant. Acționează ca punct de referință pentru elev și ca un conector între școală, familie și Profesorul Consilier.

Ce instrumente folosește Profesorul Tutor pentru a ajuta elevii?

Profesorul Tutor utilizează în principal două instrumente inovatoare: E-Portofoliul și „capodopera” elevului. E-Portofoliul este un instrument digital unde elevul, cu îndrumarea tutorelui, își documentează parcursul de studii, competențele dobândite (inclusiv în activități extrașcolare precum PCTO) și propriile reflecții. „Capodopera” este un proiect sau un produs pe care elevul îl alege în fiecare an ca fiind reprezentativ pentru capacitățile și interesele sale, un exercițiu care stimulează autoevaluarea și conștientizarea. Aceste instrumente servesc la trasarea unui parcurs de creștere personalizat și la a face elevul protagonistul propriei învățări.

Prin ce se diferențiază Profesorul Tutor de un profesor obișnuit?

Spre deosebire de un profesor de specialitate, a cărui sarcină principală este transmiterea cunoștințelor disciplinare, Profesorul Tutor are o funcție predominant de ghidare și sprijin personalizat. În timp ce profesorul lucrează cu întreaga clasă, tutorele se dedică unui grup mic de elevi (în general între 30 și 50), permițând o relație mai directă și individuală. Focusul său nu este atât pe performanța la o singură materie, cât pe dezvoltarea integrală a elevului, pe motivația sa și pe alegerile sale viitoare. Colaborează cu consiliul clasei, dar are un rol specific orientat spre lupta împotriva abandonului și valorificarea talentelor individuale.

Care este legătura dintre Profesorul Tutor și Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR)?

Instituirea Profesorului Tutor este una dintre reformele cheie prevăzute de Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) pentru sectorul educației. PNRR a alocat fonduri semnificative, precum cele 150 de milioane de euro pentru 2023, pentru a finanța formarea și activitatea a aproximativ 40.000 de profesori tutori și consilieri. Obiectivul PNRR este de a reduce decalajele teritoriale, sociale și de gen din sistemul educațional italian și de a scădea rata abandonului școlar, aliniind-o la standardele europene. Profesorul Tutor este, așadar, un instrument strategic pentru a atinge aceste obiective, modernizând sistemul școlar și făcându-l mai incluziv.

Cum se poate deveni Profesor Tutor?

Pentru a deveni Profesor Tutor, un cadru didactic titular cu cel puțin cinci ani de vechime trebuie să își manifeste disponibilitatea. Selecția are loc în cadrul fiecărei instituții școlare, pe baza unor criterii definite de consiliul profesoral, care de obicei privilegiază experiențe anterioare în domenii precum orientarea, combaterea abandonului școlar sau gestionarea proiectelor PCTO. Profesorii selectați trebuie apoi să urmeze un curs de formare specific de 20 de ore, furnizat de INDIRE prin platforma „Scuola Futura”, menit să ofere competențele necesare pentru a îndeplini cât mai bine această nouă și delicată sarcină.

Întrebări frecvente