Pe Scurt (TL;DR)
Completarea corectă a Secțiunii E a Modelului 730 este esențială pentru a beneficia de deducerea fiscală de 19% pentru dobânzile pasive ale creditului ipotecar pentru locuința principală.
Un ghid practic pentru a completa fără erori rândurile dedicate creditului ipotecar (de la rândul E7 încolo) și pentru a nu pierde deducerea fiscală de 19% pentru dobânzile pasive.
Descoperă care sunt rândurile de completat și documentele necesare pentru a nu greși.
Diavolul se ascunde în detalii. 👇 Continuă să citești pentru a descoperi pașii critici și sfaturile practice pentru a nu greși.
Declarația de venit reprezintă un eveniment anual crucial pentru fiecare contribuabil. Printre diversele secțiuni care compun Modelul 730, Secțiunea E capătă o importanță deosebită pentru cei care au contractat un credit ipotecar pentru achiziționarea locuinței principale. O completare atentă și precisă a acestei secțiuni permite accesul la deduceri fiscale semnificative, reducând sarcina fiscală și optimizând situația financiară personală. Înțelegerea regulilor, limitelor și procedurilor corecte pentru a indica dobânzile pasive și costurile accesorii este fundamentală pentru a nu pierde o oportunitate importantă de economisire.
Acest ghid a fost creat cu scopul de a oferi instrucțiuni practice și clare pentru a vă orienta în completarea Secțiunii E, cu un accent specific pe rândul E7, dedicat tocmai dobânzilor creditului ipotecar. Vom aborda diversele cazuri, de la cheltuielile admise la cele excluse, analizând cerințele impuse de legislația italiană. Într-un context economic european în continuă evoluție, unde stabilitatea financiară personală este o prioritate, exploatarea fiecărui beneficiu fiscal disponibil devine o alegere strategică. Combinarea tradiției proprietății imobiliare, atât de înrădăcinată în cultura mediteraneană, cu inovația instrumentelor fiscale digitale precum declarația 730 precompletată, este cheia pentru o gestionare conștientă a propriilor finanțe.

Secțiunea E a Modelului 730: inima deducerilor
Secțiunea E a Modelului 730 este secțiunea dedicată declarării cheltuielilor și costurilor care dau dreptul la o deducere fiscală sau la o deducere din venit. Deducerile, precum cele pentru dobânzile creditului ipotecar, acționează direct asupra impozitului brut, reducând suma finală de plată. Deducerile din venit, în schimb, reduc venitul impozabil total pe care se calculează impozitul. Este esențial să se facă distincția între aceste două tipuri de facilități pentru a le aplica corect. În cadrul acestei secțiuni, Secțiunea I este cea de cel mai mare interes pentru debitorii ipotecari, deoarece include cheltuielile pentru care se acordă o deducere de 19%, inclusiv dobânzile pasive la creditul ipotecar pentru achiziționarea primei locuințe.
Indicarea corectă a acestor cheltuieli este crucială. O eroare sau o omisiune poate duce la pierderea beneficiului fiscal. Din fericire, Modelul 730 precompletat, disponibil pe site-ul Agenției Fiscale (Agenzia delle Entrate), conține deja multe dintre aceste informații, transmise direct de către instituțiile de credit. Cu toate acestea, este întotdeauna responsabilitatea contribuabilului să verifice corectitudinea și completitudinea datelor raportate, integrându-le sau modificându-le dacă este necesar. Acest pas de verificare este un moment fundamental pentru a se asigura că au fost introduse toate cheltuielile deductibile suportate în cursul anului fiscal de referință.
Focus pe Rândul E7: cum se deduc dobânzile creditului ipotecar
Rândul E7 este câmpul specific din Secțiunea E unde trebuie introduse dobânzile pasive, costurile accesorii și cotele de reevaluare plătite pentru creditele ipotecare contractate pentru achiziționarea locuinței principale. Prin „locuință principală” se înțelege imobilul în care contribuabilul sau membrii familiei sale (soț/soție, rude până la gradul al treilea și afini până la gradul al doilea) locuiesc în mod obișnuit și au reședința anagrafică. Deducerea IRPEF cuvenită este de 19% din cheltuielile suportate, calculată pe o sumă maximă de 4.000 de euro pentru fiecare titular al creditului. Acest lucru înseamnă că un singur contribuabil poate obține o rambursare maximă de 760 de euro (19% din 4.000 de euro).
Completarea rândului E7 necesită atenție. Este necesar să se indice suma totală a dobânzilor pasive și a altor costuri accesorii plătite în cursul anului, indiferent de data scadenței ratelor (se aplică așa-numitul criteriu de casă). Certificatul eliberat anual de bancă este documentul fundamental care rezumă suma exactă de raportat în declarație. În cazul unui credit ipotecar co-deținut, limita de 4.000 de euro se împarte între co-titulari, de obicei în părți egale. De exemplu, doi soți co-titulari vor putea deduce fiecare 19% dintr-un maxim de 2.000 de euro.
Cheltuieli admise pentru deducere: nu doar dobânzi
Pe lângă dobânzile pasive, care reprezintă principala categorie de cheltuieli, legislația fiscală permite deducerea și a unei serii de costuri accesorii legate de încheierea contractului de credit ipotecar. Aceste cheltuieli, adunate la dobânzi, contribuie la atingerea plafonului maxim de 4.000 de euro. Este important să le cunoașteți pentru a maximiza beneficiul fiscal. Printre cheltuielile accesorii deductibile se numără onorariul notarului pentru încheierea contractului de credit ipotecar (și nu cel pentru actul de vânzare-cumpărare), cheltuielile de expertiză și de analiză a dosarului, și impozitul substitutiv aplicat pe capitalul acordat.
În plus, sunt admise pentru deducere și comisioanele plătite instituțiilor de credit pentru activitatea lor de intermediere. Documentația care trebuie păstrată pentru a atesta aceste cheltuieli include facturile notarului și chitanțele plăților efectuate. Un aspect de ne-subestimat este că, începând cu 2020, pentru a beneficia de deducere este necesar ca plățile să fie trasabile, adică efectuate prin virament bancar, poștal sau alte sisteme de plată electronice. Chitanțele de plată a ratelor și certificatul de la bancă sunt considerate dovezi valide de trasabilitate.
Ce nu se poate deduce: excluderile importante
La fel de important este să cunoașteți cheltuielile care, deși sunt legate de achiziționarea casei și de creditul ipotecar, nu sunt admise pentru deducere. Una dintre cele mai comune excluderi se referă la onorariul notarului pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului; doar cheltuielile notariale aferente actului de credit ipotecar sunt deductibile. În mod similar, nu se pot deduce impozitele legate de transferul de proprietate, cum ar fi taxa de înregistrare, TVA-ul și impozitele ipotecare și cadastrale.
O altă cheltuială frecvent exclusă este costul primelor pentru polițele de asigurare a imobilului, cum ar fi polița de incendiu și explozie, chiar dacă sunt solicitate de bancă pentru acordarea finanțării. Motivul este că nu sunt considerate strict necesare pentru încheierea contractului de credit ipotecar în sine. În cele din urmă, nu sunt deductibile cheltuielile pentru încasarea ratelor individuale ale creditului, un cost pe care banca îl percepe pentru gestionarea plății periodice. A avea clară această distincție este fundamental pentru a evita introducerea unor costuri neadmise și pentru a nu risca rectificări ulterioare din partea Agenției Fiscale.
Condiții și cerințe pentru accesarea beneficiului
Pentru a putea beneficia de deducerea dobânzilor pasive ale creditului ipotecar, este necesar să se respecte condiții precise. Principala condiție este ca imobilul achiziționat să fie destinat ca locuință principală în termen de un an de la data achiziției. La rândul său, achiziția trebuie să aibă loc în anul precedent sau ulterior încheierii contractului de credit. Acest lucru înseamnă că există o „fereastră de timp” de doi ani pentru a finaliza întregul proces: încheierea creditului, achiziționarea imobilului și stabilirea reședinței acolo. Nerespectarea acestor termene poate duce la pierderea dreptului la deducere.
Deducerea se cuvine cumpărătorului imobilului care este și titularul contractului de credit ipotecar. Există însă și excepții. De exemplu, în cazul unui transfer din motive de serviciu, nu se pierde dreptul la deducere chiar dacă se schimbă reședința din locuința principală. Chiar și în caz de separare legală, soțul care a părăsit imobilul poate continua să beneficieze de deducere până la pronunțarea sentinței de divorț, cu condiția să fi fost proprietar și co-titular al creditului. Pentru a aprofunda modul în care diversele situații de muncă influențează evaluarea băncii, poate fi util să consultați ghidul despre contractul de muncă și creditul ipotecar.
Cazuri speciale: construcție, renovare și refinanțare (surrogare)
Deducerea dobânzilor nu se aplică doar creditelor pentru achiziționarea primei locuințe, ci și celor pentru construcția sau renovarea acesteia. În aceste cazuri, deducerea se acordă pe o sumă maximă de 2.582,28 euro, iar contribuabilul trebuie să destineze imobilul ca locuință principală în termen de doi ani de la finalizarea lucrărilor. Pentru aceste tipuri de credite, în Modelul 730 se utilizează coduri specifice care se introduc în rândurile de la E8 la E10. De exemplu, codul 10 se folosește pentru creditele încheiate între 1998 și 2021, în timp ce codul 46 pentru cele contractate începând cu 1 ianuarie 2022.
Un alt caz frecvent este cel al refinanțării (surrogării) creditului ipotecar. Atunci când se transferă creditul de la o bancă la alta pentru a obține condiții mai bune, dreptul la deducere nu se pierde. Cu toate acestea, beneficiul fiscal se calculează pe cota de capital rămasă din creditul inițial, majorată cu cheltuielile accesorii legate de operațiunea de refinanțare. Practic, nu este posibil să se deducă dobânzi pe o sumă mai mare decât cea care s-ar fi cuvenit cu finanțarea veche. Pentru cei care iau în considerare această opțiune, ghidul pentru alegerea între refinanțare și renegociere poate oferi informații prețioase.
Documentația necesară: ce trebuie păstrat
Pentru a putea beneficia de deducerile fiscale și pentru a fi pregătit în caz de controale din partea Agenției Fiscale, este indispensabil să se păstreze cu grijă toată documentația referitoare la creditul ipotecar și la achiziționarea imobilului. Primul document de păstrat este contractul de credit ipotecar, din care reiese că finanțarea a fost acordată pentru achiziționarea locuinței principale. La fel de important este și actul de vânzare-cumpărare a imobilului.
În fiecare an, banca trimite un certificat care rezumă dobânzile pasive și costurile accesorii plătite, împreună cu cota de capital rămasă. Acesta este documentul de referință pentru completarea Modelului 730. De asemenea, trebuie păstrate facturile notarului aferente încheierii contractului de credit ipotecar și chitanțele de plată a cheltuielilor de expertiză și analiză a dosarului. Toate aceste documente, care atestă cheltuielile suportate, trebuie păstrate pentru perioada prevăzută de lege pentru eventuale controale fiscale. Arhivarea corectă este un obicei bun care garantează liniște și siguranță.
Concluzii

Completarea Secțiunii E a Modelului 730 pentru deducerea dobânzilor creditului ipotecar este o operațiune care necesită atenție și cunoașterea normelor în vigoare. Deși poate părea complexă, o informare corectă permite transformarea acestei obligații fiscale într-o oportunitate concretă de economisire. De la rândul E7 pentru achiziționarea primei locuințe la codurile specifice pentru renovări și construcții, fiecare detaliu este fundamental pentru a maximiza beneficiul IRPEF de 19%. Amintirea limitelor de cheltuieli, cum ar fi cei 4.000 de euro pentru achiziție, și a tipurilor de costuri accesorii deductibile este primul pas pentru o declarație de venit avantajoasă.
Într-un peisaj în care tradiția achiziționării unei case se îmbină cu inovația instrumentelor digitale precum declarația 730 precompletată, a fi un contribuabil informat face diferența. Verificarea întotdeauna a datelor furnizate de Agenția Fiscală și păstrarea cu scrupulozitate a întregii documentații, de la contractul de credit ipotecar la facturile cheltuielilor accesorii, nu este doar o obligație, ci o formă de protecție pentru propria investiție. Exploatarea pe deplin a facilităților fiscale, precum cele descrise în ghidul nostru general privind beneficiile fiscale la creditele ipotecare, înseamnă gestionarea inteligentă a propriilor finanțe și reducerea poverii unuia dintre cele mai importante angajamente economice din viața unei persoane.
Întrebări frecvente

În Modelul 730 poți deduce 19% din dobânzile pasive plătite pentru creditul ipotecar destinat achiziționării locuinței principale. Pe lângă dobânzi, sunt deductibile și costurile accesorii precum cheltuielile de analiză a dosarului și de expertiză, cheltuielile notariale pentru încheierea contractului de credit ipotecar (și nu cele pentru vânzare-cumpărare), impozitul substitutiv și comisioanele plătite instituțiilor de credit. În schimb, nu sunt deductibile cheltuielile de încasare a ratei sau asigurarea imobilului.
Da, deducerea IRPEF de 19% se calculează pe o sumă maximă de 4.000 de euro pe an pentru dobânzile pasive și costurile accesorii. Acest lucru înseamnă că economisirea fiscală maximă pe care o poți obține este de 760 de euro (19% din 4.000 de euro). Această limită se aplică creditelor pentru achiziționarea locuinței principale încheiate începând cu 1 ianuarie 2001.
În cazul unui credit ipotecar co-deținut, limita de cheltuieli de 4.000 de euro trebuie împărțită între co-titulari. De exemplu, dacă creditul este pe numele a doi soți în proporție de 50%, fiecare va putea deduce 19% dintr-o sumă maximă de 2.000 de euro. Dacă unul dintre soți este în întreținerea fiscală a celuilalt, acesta din urmă poate deduce întreaga cotă, cu condiția ca și imobilul să fie co-deținut.
În general, dacă imobilul nu mai este folosit ca locuință principală, se pierde dreptul la deducere începând cu anul fiscal următor celui în care s-a schimbat reședința. Cu toate acestea, deducerea se acordă în continuare dacă, deși s-a schimbat reședința, în imobil continuă să locuiască membrii familiei (cum ar fi soțul/soția, rude până la gradul al treilea și afini până la gradul al doilea). Există și excepții specifice, de exemplu pentru cei care se mută din motive de serviciu.
Pentru a putea beneficia de deducere este fundamental să păstrați anumite documente, care trebuie prezentate în caz de controale din partea Agenției Fiscale. Documentele principale sunt: copia contractului de achiziție a imobilului, copia contractului de credit ipotecar, chitanțele de plată sau certificatul anual de la bancă care atestă dobânzile plătite și facturile aferente costurilor accesorii, cum ar fi cele de la notar pentru încheierea contractului de credit ipotecar.



Ați găsit acest articol util? Există un alt subiect pe care ați dori să-l tratez?
Scrieți-l în comentariile de mai jos! Mă inspir direct din sugestiile voastre.